Site Loader
Este un citat care îmi place foarte mult: o femeie care va deveni mamă nu va fi niciodată singură!   De aceea, sintagma atât de folosită în ziua de azi „mamă singură” asociată unei mame care nu mai este căsătorită sau în relație de cuplu cu tatăl este nulă din punctul meu de vedere (deși am folosit-o și eu într-un mod ignorant la un moment dat).

Vreau să îți spun, dacă ești și tu mamă și crești unul sau doi sau mai mulți copii, că da, înțeleg acele momente când simți că „nu mai poți”, că este prea mult. O să îți spun cum am reușit eu să înving aceste fraze și aceste stări. În primul rând, am conștientizat că este doar o frază a minții tale peste care ai atașat și o stare negativă.     Când întorci situația în favoarea ta, însă, poți vedea alte lumini și sensuri, și chiar și o serie de avantaje în a fi mamă care crește copii în mare parte singură. Nu trebuie deloc să sune depresiv. În primul rând a crește niște pui de oameni, a urmări dezvoltarea fizică și psiho-emoțională este un spectacol mai ceva decât cele de la Rio!   În munca de psihocoach, am descoperit metoda de „changing perspective” cea care dă roade cel mai mult. Mica narațiune pe care o atașăm fiecărei situații este cea care ne crește sau ne distruge pe dinăuntru.   Copiii sunt veselie, sunt bucurie, sunt joacă. Ia asta de la ei- și lasă-i să te absoarbă în entuziasmul lor- atât de trebuincios și nouă adulților. Nu vor dura la nesfârșit anii ăștia, ei vor crește ! Eu am realizat că nu le dădeam voie să fie pentru mă loveam de tot felul de mici narațiuni și convingeri care îmi spuneau că încă sunt vinovată, că nu este normal (ce e NORMAL în lumea în care trăim? Ce situație ideală este una „plăcută” și de dorit în ochii Divinității? ) și că nu voi reuși să îi cresc fără să aibă traume mari sau să mă îmbolnăvesc eu grav… Mi-am cunoscut mintea sfidătoare, vicleană, de-a dreptul rea, distrigătoare care voia să mă vadă pe mine și pe copiii mei suferind.

Am găsit pe cineva mai mare înlăuntrul meu. Pe cineva de care dacă stau lipită, mă trece prin toate învolburările. Cineva care îi lasă pe copii să fie fix așa cum sunt și care acceptă starea de fapt exact așa cum este, cu SPERANȚA  că lucrurile se vor îmbunătăți, în timp. Și mă abandonez acelei eu !  

Post Author: Ioana Pavel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *