Site Loader

Când te căsătorești după niște criterii imature dar tu spui că vrei să te căsătorești pentru a-„L sluji pe Hristos”… Când tu ești un tip evitant sau anxios, care nu își cunoaște emoțiile și care, psihologic, se descurcă controlând pe cei din jur, dar tu vrei să faci „voia lui Dumnezeu” ca la carte… Când tu nu ai dezvoltat o relație cu sine, dar tu vorbești cu mare îndrăzneală despre cuvintele hristice… Atunci ești nu doar în afara iubirii divine dar chiar în afara realităților psihologice despre ce înseamnă A IUBI. Când tu nu ai dezvoltat iubirea, pacea sufletului, rămâi întemnițat în triunghiul dramatic Salvator- Persecutor- Victimă. Când tu nu poți avea încredere într-un om, tu nu ai cum să ai încredere reală în Dumnezeul căruia spui că îi slujești. Atunci, toată viața ta va fi trăită într-un GOL emoțional, la nivel de minte, fără căldura sufletească care este poarta către a trăi maturitatea emoțională și spitrituală.

Cum putem recunoaște că trăim după niște șabloane religioase, la nivel mental?

 În primul rând, suntem foarte atenți să nu cumva încălcăm ceva din formalitățile religioase (participări la slujbe, taine etc.) și suntem nelipsiți. Apoi, suntem mai ales cu ochii pe alții, să nu cumva să „greșească” ei ceva în privința acestuie aspect. Suntem destul de critici și depreciativi la adresa celorlalți, și, undeva ascuns poate și de noi înșine, mocnim multă ură și frustrare. Suntem părtinitori (nedrepți), lăudând și dând de exemplu numai pe oamenii care ne plac nouă și FAC CA NOI. O altă trăsătură a oamenilor care trăiesc religiozitatea la nivel mental, iluzoriu este aceea că admiră ba chiar venerează anumite personalități ale bisericii. Corolarul acestui fanatism este încredințarea puterii personale și capacitatea personală de a decide în mâinile acestor oameni. „Cum spune părintele, facem cum spuen el, cerem binecuvântare pentru tot” este doar o falsă credință că suntem în parametrii credinței celei drepte.

Dacă CREDEM cu adevărat că Dumnezeu este în inima noastră, atunci îl vom căuta acolo. Dar câți mai VOR să treacă de furcile caudine ale rănilor emoționale, ale distorsiunilor cognitive, ale credințelor și miturilor despre viață pe care le-am auzit de la părinți sau le-am prins din zbor de la oamenii din jur ?Extrem de puțini … Oamenii nevrotici au o predispoziție către a apela la divinitate, ca un punct de sprijin, însă nu au suficientă voință să facă pași înspre vindecarea sufletului și a minții. Să fii neîncrezător, depresiv, anxios, nevrotic și credincios sunt două lucruri care pur și simplu nu încap în aceiași barcă. Nevrotismul corelează negativ cu religiozitatea adevărată, cu credința adevărată într-o putere superioară. Dumnezeu este Iubire, Pace, Mulțumire, Încredințare a celor nevăzute. Renunțarea la propriul discernământ în favoarea discernământului ALTORA despre care știi tu „că-s mai buni, mai înțelepți” decât tine (cât de vagi sunt aceste evaluări), judecarea unora și slăvirea altora, te pun mai degrabă într-o zonă de patologic care nu are nicio legătură cu hristicul, cu divinitatea, cu realismul duhovnicesc.

Până la sfințenie, să căutăm să fim REALIȘTi și SINCERI cu noi înșine!

Post Author: Ioana Pavel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *