Site Loader

Maturitatea nu este dată de vârsta pe care o ai. Am întâlnit femei peste 50 de ani care gândesc ca niște școlărițe și bărbați de 50 de ani care se poartă ca și fostul meu coleg de bancă din liceu. Nu te maturizezi de la sine. Maturizarea ține în primul rând de CÂT FACI ȘI CE FACI CU TINE ÎNTR-O RELAȚIE. Mai citiți o dată: ce faci TU CU TINE într-o relație. Nu ține de ce faci CU CELĂLALT, sau de câți ani sunteți împreună (puteți fi dintr-o tristă inerție) sau de statutusul relației (căsătorie, logodnă). Ține de cât demult te folosești, mai exact, de acel cadru, pentru ca tu să fii mai aproape de sufletul tău, mai coerent, mai congruent trup-suflet-minte sau mai cum vrei tu SĂ FII pe pământul acesta.

Dar pentru că mulți încă NU VĂD lucrurile așa, trăiesc în așteptări multiple care se concretizează în final în certuri dureroase, fără un scop constructiv, în resentimente , despărțiri și suferință.

Evoluăm mereu, aceasta este singura certitudine, dacă suntem un pic cu inimile deschise. Dacă nu suntem fixați rigid în niște canoane și dogme, atunci trebuie să știm că a fi om vine la pachet cu nesiguranță, indecizie, răzgândire, imperfecțiune. Dacă nu te-ai convins încă de asta, află că nicio lege din lume nu îți poate garanta că nu va pleca omul iubit de lângă tine cândva. Poate pleca oricând fizic sau poate pleca emoțional, și este poate mai trist. Știu femei ce s-au căsătorit cu bărbați cu principii religioase tocmai ca să aibă un spațiu sigur și fidelitate. Au plecat ele până la urmă.

Fiecare om se roagă diferit. Dar este necesar ca fiecare să își găsească o formă măcar de rugăciune în viața lui, de conectare cu sine, cu sufletul său. Prin rugăciune, prin adunarea în sine, în suflet, ne putem detașa de gândurile noastre. Și avem nevoie de asta pentru că noi nu suntem gândurile noastre. Noi suntem mai mult sufletul nostru. Pe el trebuie să îl ascultăm și onorăm și să ne ghidăm zilele după îndemnurile lui. Nu știu altă metodă de a munci cu tine în viața asta cu adevărat. Și asta este cam și singura care aduce în proporție maximă maturitatea pe care ne-o dorim cu toții.

Noi fie ne pierdem în relații, ca identitate, ca emoții, fie ne izolăm în carapacea noastră atât de mult că nu mai vrem să știm nimic de nimeni. Ambele atitudini sunt atitudini copilărești. Maturitatea într-o relație înseamnă SĂ STAI ACOLO CU TOATE ALE TALE- asta este Crucea omului. Să stai acolo prezent, prezent cu puterea celor ce le ai ca să fii echilibrat (trăsăturile puternice ale tale) și conștient de trăsăturile mai puțin puternice ale tale. Concentrarea la cine ești în cadrul relației, în ciuda oarecarei anxietăți pe care o resimți la întâlnirea cu celălalt: iată adevărata ARTĂ A RELAȚIONĂRII.

La un moment dat în cadrul oricărei relații, la unii mai devreme, la alții prea târziu, se pune problema lui CINE EȘTI. Pentru că în funcție de cine ești și ce cauți ca om în viață și mai ales, în funcție de cât de conștient ești de aceste aspecte, vei construi și relații pe măsură. Cine ești presupune ce valori ai, ce scopuri ai, ce priorități ai la un anumit moment în viața ta, câtă ordine ai în viață. Sunt lucruri la care este nevoie să ai niște răspunsur tu cu tine înainte de a aștepta să fii bine în orice interacțiune umană în care te aflii, și cu atât mai mult în cadrul relațiilor de cuplu.

Post Author: Ioana Pavel

3 Replies to “Ce înseamnă să fii matur într-o RELAȚIE ?”

  1. MATURITÁTE s. f. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p. ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență). ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.
    Am inceput acest comentariu cu definitia maturitatii din DEX, pentru a incerca sa inteleg la ce fel de maturitate faci referire in textul tau. Ai mentionat ca ai intalnit femei si barbati care la varste de peste 50 de ani, gandesc si se comporta ca niste liceeni, acest fapt fiind perceput ca un comportament negativ. Exceptand situatiile patologice de infantilism, consider ca dimpotriva, un astfel de comportament ii fereste pe cei in cauza de o imbatrinre prematura, de depresii, de stari angoasante, oferindu-le in schimb incredere in fortele proprii, o viata activa din punct de vedere spiritual si emotional. In sprijinul afirmatiei mele aduc un articol care trateaza aceast aspect. https://www.medlife.ro/articole-medicale/sanatatea-creierului-si-varsta-subiectiva-tu-cat-de-tanar-te-simti.html .
    Am intalnit persoane cu varste de peste 70 de ani, care si-au pastrat intact spiritul ludic, umorul si bucuria de a trai frumos si din plin, aducand bucurie celor din jur. Daca maturitatea se rezuma numai la seriozitate si asumarea varstei pe care o ai la un moment dat, asta inseamna dupa parerea mea, inceputul mortii spirituale.

    1. A fi infantil inseamna a fi imatur emotional si nu are nicio legatura cu spiritul ludic. Spiritul ludic, adica acea „copilareala a sufletului”, este o stare asumata, constienta, frumoasa, care sta bine oricarui om indiferent de varsta. Infantilismul se refera la dezechilibrul emotional caracterziat prin atasamente numeroase, lipsa unui sens real in viata, a intelegerii profunde a vulnerabilitatii si a iubirii, precum si lipsa dezvoltarii psihologice normale a aspectelor psihologice umane.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *