Site Loader

În martie 2020 am avut un fel de șoc. Cum să se închidă totul ? Cum să nu mai am unde ieși cu copiii ? Ce să fac cu ei toată ziua ? Lipsa de posibilități mi-a demonstrat cât de importantă era de fapt aceasta în mintea mea. Mi-a luat cam o lună să înghit și să diger vestea cu tot ce prevedeam că vine la pachet. Prin luna mai am început să mă normalizez ca stare.

De atunci până acum, am găsit o mulțime de lucruri pe care le-am descoperit cu acest prilej aparent „negativ”. Iată care sunt :

1. Am devenit o mamă mai bună

Împuținarea solțuțiilor de distracție pentru copii m-a făcut să realizez că ieșeam cu copiii și ca o „fugă” de mine și de relația cu ei. Afară, la locul de joacă, ei erau cu colegii lor și eu îmi trăgeam repede vreo carte în mână, scriam vreo postare sau stăteam de vorbă cu un prieten. Astăzi, după atâtea luni în care am fost constrânși să găsim idei „de activități de făcut în casă”, nu îi mai predau așa rapid locului de joacă…. Îmi place să îi privesc cum se joacă și să îi cunosc și din atitudinile pe care le au față de colegii de joacă. Uneori, ne jucăm sau facem ceva distractiv împreună. Mă simt mult mai conectată sufletește cu ei. Alteori, îi las să se joace asumat, cu atitudinea mult mai clară că acum eu fac ale mele și ei ale lor.

Am făcut pâine de casă pentru prima oară. Știu, nu este ceva pentru care voi primi un premiu. Noi obișnuiam să luăm la prânz de multe ori ceva rapid de la restaurant și să mâncăm. Statul acasă m-a constrâns să gătesc mai mult și acest lucru mi-a făcut plăcere într-o oarecare măsură… Deși am murdărit mult prin bucătărie, am învățat că rezultatul este mai important oricât de multă „murdărie” ai fi făcut. În plus, sunt foarte bucuroasă când le găsesc ocazii copiilor să fie bucuroși: au mâncat la cină pâine făcută de mâinuțele lor.

2. Am învățat să mă mulțumesc cu CE AM

Am învățat să mă uit la ce am cu atenție. Mi se pare că adesea „sărim” să ne cumpărăm lucruri fără să ne gândim chiar dacă ne trebuie. Am făcut cunoștință mai mult cu hainele pe care deja le aveam în dulap, am încercat mai multe variante de combinații și am strâns vreo 2 pungi de haine pe care nu le mai purtam de ceva vreme și le-am dat celor mai săraci. Am făcut aceiași selecție cu hăinuțele și cu jucăriile lor. Am putut avea o claritate mai mare asupra lucrurilor pe care le am deja, să simt realmente starea de recunoștință și mi-am dat seama ce aș mai vrea în plus. Acest lucru m-a ajutat în a stopa compulsia de a cumpăra ceva „doar pentru că este foarte frumos” sau doar pentru că este la reducere. Întrebarea de bază este „Chiar am nevoie de acest lucru?” Am trecut la un nou nivel de a gândi și de a-mi folosi banii. Cred că am făcut pași importanți către a fi recunoscătoare și banilor, energiei banilor.

3. Am devenit mult mai mult co-creatoarea vieții mele

Pandemia cu tot ce a provocat m-a pus mult pe gânduri. M-a provocat să meditez mai mult la viața mea. Să îmi analizez alegerile, să fiu mai ordonată în lecturi și mai prezentă. Toate acestea m-au ajutat să văd cum lucrează acest Dumnezeu, această ființă superioară pe care eu vreau să o cunosc tot mai bine.

În interior, te poți urmări mai bine, pe afară te pierzi. Așa că am căutat să mă urmăresc mai îndeaproape: ce îmi mai provoacă furie în relațiile pe care le am, ce anume mă mai face să mă duc în zona de vibrații joase ale victimei, ce anume mă face să mă plâng sau să reacționez precum o făceau cei care m-au crescut deși eu nu vreau asta. Mi-am dat seama că Dumnezeu este în răbdarea mea, în încrederea mea, în capacitatea mea de a nu reacționa, în puterea de a rămâne prezentă cât mai mult timp. Acolo este și lucrează Dumnezeu: împreună cu mine, NU în afara mea. Dacă eu ies din răbdare, prezență, iubire, ies din El, ies din „lagună” și mă iau valurile vibrațiilor joase …

4. Îmi apreciez mai mult locuința

Am devenit mai eficientă în ceea ce privește locuința actuală. Am observat-o mai cu atenție și am început să gândesc noi soluții de reamenajare. Am observat noi spații pe care le pot utiliza și am găsit noi moduri de aranjare a lucrurilor în camere. Am descoperit un alt feng-shui al încăperilor și am avut curaj să modific lucrurile ici-colo – ceea ce mi-a dat o stare pozitivă. În prezent, mi-e mult mai drag să stau în casă. A te simți bine acasă la tine (indiferent dacă e casa cumpărată/închiriată de tine sau împarți cu cineva) seamănă mult cu a te simți bine în pielea ta.

5. Am descoperit mai mult bucuriile ONLINE-ULUI

Am fost o vreme împotriva online-ului și a tot ce înseamnă tehnologie, pentru că mi se părea inuman. Cu „ocazia” pandemiei, a trebuit să găsesc lucrurile UMANE din online. M-am concentrat înspre avantajele acestui mediu. Mi-am dat seama că se pot face o mulțime de lucruri bune și că informația ajunge la fel și chiar mai eficient la ceilalți. Mi-am mutat consilierea online, și am urmărit și participat la multe live-uri și webinarii. Mi-am consoloidat și cunoștințele de marketing online și practic am încetat să demonizez și chiar să mă bucur tot mai mult de ceea ce îmi punea la dispoziție Facebook-ul și Youtube-ul. Acum sunt convinsă că este ceva îngăduit de Dumnezeu pentru acest secol în care viteza este o trăsătură esențială.

6. Am simțit că cuntem mai apropiați ca nație ca niciodată

Au fost zile în care simțeam energia fricii la cei din jurul meu care se fereau unii de alții chiar și cu mască. Chiar și prietenii s-au distanțat în această perioadă și s-au sistat vizitele și întâlnirile care erau până atunci frecvente.

Cu toate astea, toate mini-campaniile care s-au făcut pentru „pro mască”, faptul că TOATĂ lumea era și este direcționată să facă un lucru bun, pentru a salva vieți, munca unitară a medicilor – aceste lucruri au așezat un sentiment de „toți suntem una”.

7. Am apreciat mai mult parcurile- natura urbană

Eu locuiesc aproape de un parc- micuț dar e frumos și are un spațiu mare de joacă. În starea de urgență a stat legat cu o bandă roșu cu alb, ca și multe alte locuri naturale … Când le vedeam, parcă simțeam că mă duc la fund ca un bolovan. Am simțit pentru prima oară recunoștință când s-au redeschis. M-am bucurat că există acest parc atât de aproape de mine și că cei mici pot fugi, pot întâlni mici prieteni sau face lucruri distractive. Chiar dacă trăiesc într-un mediu urban din care momentan nu am posibilitatea să mă mut, mă pot folosi și bucur de tot ce are mai bun pentru mine și copiii mei.

8. M-am îmbogățit cu idei de lucruri de făcut indoor

Am petrecut mai mult ca oricând timp de calitate cu copiii mei făcând diverse figurine din lego, desenând, pictând, făcând lucrurile copilăriei cu mai mare libertate și deschidere. Am venit cu idei originale privind jocurile. Într-o dimineață am legat sfoară în toată camera, sub forma unei pânze de păianjen, iar ei erau micii exploratori care trebuiau să ajungă dintr-un loc într-altul. Nu a durat foarte mult pentru că energia lor I-a făcut să găsească curând toate posibilitățile de joacă. Altădată am jucat baba-oarba. Am dansat aproape zilnic. Am transformat aproape toată casa într-o semi-grădinițiă. Astăzi, lucrurile au devenit mai la „normal”- am pus limite privind accesul în camera mea pentru a avea intimitatea și spațiul meu de lucru în siguranță.

9. Am luat o gură mare de FRICĂ și am dizolvat-o în încredere în sine

De la aflarea de acest virus, au existat zeci de teorii. Că există sau că nu, că face parte din conspirația mondială, că sunt îngroșate cifrele la TV… Este foarte posibil să fie toate din aceste răspunsuri dar nu cred că ajută la nimic în momentul de față să găsim aceste răspunsuri. Am încercat pe cât posibil să mă concentrez pe ce pot eu să fac și asta mi-a dat o încredere în mine mai mare. Am văzut frica din mine- n-am ce să fac cu ea, cât timp mai mai am ego și rezistențe, ea va mai fi și mă va mai speria ca un bau-bau. Dar pot să o dizolv concentrându-mă pe altceva, pentru că eu nu sunt doar frică. Eu sunt și cea care observă frica, eu sunt cea care poate învinge frica. Și am ales să mă concentrez pe asta. Chiar dacă aud de mii de cazuri de bolnavi și morți zilnic, eu trebuie să trăiesc în continuare. Aici am făcut un mic material în perioada de pandemie.

10. Am cunoscut un alt timp: cel interior

Când stai mult timp acasă (undeva înăuntru) ești mai înclinat să iei aminte la amănunte. Ești mai înclinat să te întorci în interior, și să privești mișcările din interiorul tău, să faci mindfulness. Am văzut că acolo este o împărăție, o altă voință, un alt plan, un alt timp. Un timp în care se POTRIVESC toate. În care totul are sens și nimic nu e întâmplător. În care văd conlucrpri divine, sincronicități frumoase. În pandemie, mi-am regăsit timpul interior și am hotărât să mă ghidez după el.

Post Author: Ioana Pavel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *